In prima luni din luna aprilie in anul 1626, in targul Meung era mare agitatie. Pe vremea aceea se starneau mereu conflicte si batalii. Nobili se razboiau intre ei, regele se razboia cu cardinalul, spaniolii cu regele iar targovetii cu hotii, lupii, valetii, nobilii, hughenotii cateodata chiar si cu regele dar niciodata cu spanioliii si cu cardinalul.
In targul Meung, la hanul „La morarul voios” era mare agitatie datorita unui tanar care semana cu Don Quijote si care se numea d’Artagnan. La prima vedere parea un om obisnuit, chiar sarac dar dupa ce ii vedeai spada lunga ioti schimabai oarecum parerea. Era calare pe un cal slab si amarat dar care avea o culoare foarte deosebitasi foarte rar intalnita la cai. Aceasta iapa din Bearn numita Rossiante starnea mirarea tuturor fiind foarte neobisnuita.
Inainte de a pleca de la casa parinteasca , d’Artagnan primi de la tatal sau acel cal la care tatal tinea foarte mult, cincisprezece monede de argint si o scrisoare catre seful mushetarilor, domnul de Treville. D’Artagnan cel batran il ruga pefiul sau sa aiba grija de acel cal si sal iubeasca si sa nu-l vanda sa-l lasa sa moara linistit la batranete. Dupa multe sfaturi primite de la tatal sau , mama sa ii dadu si ea o reteta primita de la o tiganca care ii lecuieste ca prin minune orice rana daca nu a atins inima. Scrisoarea adresata domnului de Treville era o recomandare de la tatal care i-a fost vecin pentru a ajunge si fiul sau mushetar fiind o slujba bine platita.
Si astfel pleca tanarul d’Artagnan spre Meung cu cele trei daruri , foarte mandru si trufas luand orice suras drept o ofensa si orice privira drept o jignire. Ajuns la hanul „La morarul voios” vazu la geam un gentilom si doi oameni care il ascultau cu mare atentie pe acel gentilom. D’ Artagnan se apropie si isi dadu seama ca acel gentilom ii batjocorea calul in timp ce cei doi ascultatori radeau cu mare pofta. Tanarul furios peste masura incepu sa il ameninte pe genitilom dara acesta ii raspundea cu nepasare si dispret. D’Artagnan il lovi cu spada pe inamicul sau iar acesta vazand ca se ingroasa gluma scoase si el spada plin de seriozitate. Dar n apucara sa se dueleze ca cei dopi asculatatori ai gentilomului tabarara cu ciomage si lopeti pe gascon. Gentilomul ii vorbi aceeasi nepasare si dispret dar d’ Artagnan se apara din rasputeri fara a se da indarat de la cei trei dusmani care il bateau de zor. Intr-un final tanarul cazu aproape mort. Atunci a inceput sa se adune multimea iar hangiul pentru a nu starni mare valva in jurul hanului sau l-a dus pe ranit intr-o camera unde i-a dat si unele ingrijiri in timp ce gentilomul s-a ajezat iar la masa de la fereastra cu nepasare in timp ce multimea de afara il privea iscoditor.
Gentilomul il intrba curios pe hangiu cum se simte tanarul d’Artagnan iar hangiul ii spuse ca se simte mai bine dar inainte de a lesina de tot l-a mai amenintat inca odata pe cel ce i-a batjocorit calul pronuntand de ma multe ori numele domnului de Treville si spunand ca este ocratitul sefului muschetarilor si ca se va gai pentru jignirile aduse. In acelasi timp scotocindu-i prin buzunare hangiul a descoperit unsprezece monede de argint si o scrisoare
catre domnul de Treville. Gentilomul ramase pe ganduri si era acum cam ingrijorat de cele aflate de la hangiu temandu-se de seful muschetarilor.
Gentilomul ii porunci hangiului sa-l omoare pe tanar in timp ce el se ridicase si se duse in camera unde se afla haina gasconului si ii lua pe ascuns scrisoare din buzunar. Hangiul era foarte nedumerit de reactia ce o afuse gentilomul.
Hangiul nu putu sa il omoare pe tanar si il condu-se afara zicandu-i sa-si vada de drum dar afara il intalni pe gentilom vorbind cu o doamna foarte frumoasa, Milady, dupa care amandoi plecare in parti diferite. D’Artagnan incepu iar a racni la gentilom insa lesina din nou. Hangiul socoti sa il duca inapoi pe ranit crezand ca astfel va primi cele unsprezece monede de la tanar drept plata pentru gazduire. A doua dimineata d’Artagnan se scula din pat, cobori fara ajutorul nimaniu si ceru ingrdientele pentru a prepara reteta primita de la mama sa pentru asi videca ranile refuzand ajutorul vreunui medic. El nu macase nimic toata ziua in timp ce calul mancase de trei ori ma mult decat un cal de statura lui. Cand vru sa plateasca pentru serviciile aduse isi dadu seama ca scrisoarea adresata domului de Treville disparu si atunci intra in panica scotocind prin toate buzunarasele. Atunic d’Artagnan incepu sa racneasca si sa ameninte ca sa distruge hanul iar hangiul si cu alti prieteni de-ai si s-au inarmat si erau gata de atac. D’Artagnan isi scoase spada din teaca dar aceasta fusese rupta in timpul bataliei cu gentilomul si cei doi amici ai sai.
Hangiul se dezarma si hotari sa il ajute pe tanar care era foarte disperat . Dupa multe cautari hangiul isi aminti ca entilomul a intrebat de scrisoare dupa care s-a dus repede in bucatarie unde stia ca se afla scrisoarea. D’Artagnan il ameninta iar pe acel gentilom dupa care pleca oarecum dezamagit dandu-i hangiului doua manede de argint. Pleca pana prin apropierea Luxemburgului unde isi vinse calul desi tatal sau ii spuse sa nu-l vanda, pe trei monede ceea ce era un pret mare pentru un cal ca ala dar cumparatorul accepta doar pentru ca avea o culoare foarte deosebita. D’Artagnan isi inchirie o camera dupa care isi repara spada si hainele, se interesa de palatul domului de Treville care era in apropierea lui si era acum foarte multumit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu